Definita cuvantului rânduială
RÂNDUIÁLĂ, rânduieli, s. f. 1. Faptul de a rândui; fel de aranjare a lucrurilor în mod ordonat; p. ext. ordine. 2. Fel în care se desfășoară o acțiune, un sistem de organizare statornicit sau impus. ♦ Măsură, directivă, dispoziție, aranjament. 3. Ceremonial, forme statornicite; datină, obicei, regulă. 4. Denumire generică folosită în trecut pentru anumite dări în bani către domnie. [Pr.: -du-ia-] – Rândui + suf. -eală.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu rânduială
MACORTEÁȚĂ, macortețe, s. f. (Reg.) Strachină mare. – Ucr. macortet. Vezi definitia »
CASTANIÉTĂ s.f. Instrument de acompaniament pentru dans și muzică, făcut din două bucățele de lemn sau de fildeș care se prind de degete și, prin lovire, produc un sunet sec. [< fr. castagnette, cf. sp. castañeta – castană mică]. Vezi definitia »
GRĂ?CO-LATIN, -ă adj. Referitor deopotrivă la greci și latini. -Din fr. Greco-latin Vezi definitia »
MÓRĂ s. f. (în prozodia latină) durată de pronunțare a unei silabe scurte, egală cu o optime. (< lat. mora) Vezi definitia »
CARABÍNĂ s. f. 1. pușcă ușoară, cu țeavă scurtă, ghintuită. 2. cârlig închis cu arc, cu care se prind obiecte; carabinieră. (< fr. carabine) Vezi definitia »