surleáță, surléțe, s.f. (reg.) colibă în care locuiesc țăranii în timpul cositului. Vezi definitia »

ciopátă (ciopắți), – Bucată, felie de carne. – Var. ciopartă, ciopărtă, ciopîrtă. Mag. csapat „grămadă”, care înseamnă și „turmă” (DAR). R din var. se explică probabil prin confuzie cu mag. csoport „turmă” (› ciopor). Se folosește de preferință la pl. Der. ciopățică, s. f. (dans tipic); ciopătăi, s. f. pl. (labe); ciopîrtac, adj. (care are coada tăiată); ciopîrlac, s. n. (băț); ciopîrti (var. ciopîrți, ciocîrti, ciocîlti, ciopăți), vb. (a tăia, a face bucăți; a tranșa); ciopîrțeală (var. ciocîrteală), s. f. (tăiere în bucăți); ciocîrt (var. ciortan), s. m. (varietate de ciuperci); ciopîrțel, s. m. (plantă, Celosia cristata). Vezi definitia »

CAPONIÉRĂ s.f. Tunel de legătură în lucrările de fortificație. [Pron. -ni-e-. / cf. fr. caponnière, it. capponiera]. Vezi definitia »

TIMOCEÁNCĂ, timocénce, s. f. Româncă originară din regiunea văii Timocului (situată în estul Serbiei și zona limitrofă din Bulgaria). (din timocean + suf. -că) Vezi definitia »

VIIȘOÁRĂ, viișoare, s. f. Diminutiv al lui vie. [Pr.: vi-i-] – Vie + suf. -ișoară. Vezi definitia »