pupăceală, pupăceli s. f. acțiunea de a săruta. Vezi definitia »

TUȘIÉRĂ s. f. cutie de metal cu o perniță îmbibată cu tuș, la umezirea ștampilei. (< tuș¹ + -ieră) Vezi definitia »

STUCATÚRĂ s.f. Ornamentație realizată în relief din stuc în interiorul clădirilor. [Var. ștucatură s.f. / < it. stuccatura]. Vezi definitia »

RẤȘNIȚĂ, râșnițe, s. f. 1. Mașină rudimentară de măcinat sare, porumb etc., compusă din două pietre suprapuse, dintre care cea de deasupra se învârtește cu ajutorul unui mâner. ◊ Expr. A ajunge de la moară la râșniță = a ajunge dintr-o situație bună într-una rea; a scăpăta. A-i umbla cuiva gura ca o râșniță = a vorbi foarte mult; a vorbi întruna; a nu mai tăcea din gură. ♦ Moară primitivă mișcată cu ajutorul animalelor de tracțiune. 2. Instrument de bucătărie cu care se macină boabele de cafea, de piper etc. – Din bg. răšnica. Vezi definitia »

PLURIVALÉNȚĂ s. f. polivalență. (< fr. plurivalence) Vezi definitia »