STROPITOÁRE, stropitori, s. f. 1. Vas de tablă, de material plastic etc., de mărimea unei găleți, cu toartă și cu o țeavă aplicată pe partea laterală a peretelui exterior, la care este adaptat un dispozitiv în formă de sită, care servește la stropitul culturilor din grădini. ♦ Recipient mare, de obicei cilindric, montat pe un cadru cu roți și prevăzut cu un dispozitiv de proiectat apa, care servește la stropitul străzilor; vehicul prevăzut cu un asemenea recipient. ♦ (Înv.) Pulverizator. 2. Pămătuf făcut din bucăți de cârpă, cu care fierarul stropește cu apă cărbunii prea înfierbântați din vatra fierăriei. – Stropi + suf. -toare. Vezi definitia »

INCUBÁRE, incubări, s. f. (Med.) Acțiunea de a incuba și rezultatul ei. – V. incuba. Vezi definitia »

BARICADÁRE, baricadări, s. f. Acțiunea de a (se) baricada și rezultatul ei. – V. baricada. Vezi definitia »

REVERSÁRE s.f. (Rar) Inversare; reversiune (2) [în DN]. [Cf. engl. reversal, fr. reversion]. Vezi definitia »

scruntăríre, scruntăríri, s.f. (înv.) zvântare după ploaie. Vezi definitia »