IERTARE, s.f. A nu cere celui care a gresit sa plateasca pentru greseala lui. Vezi definitia »

HEMAGLUTINÁRE s. f. metodă de determinare a timpului în care două probe de sânge pot provoca aglutinarea hematiilor. (după fr. hémagglutination) Vezi definitia »

DEGRADÁRE, degradări, s. f. Acțiunea de a (se) degrada și rezultatul ei; degradație. 1. Înjosire. 2. (Și în sintagma degradare militară) Pedeapsă militară care constă în luarea gradului, excluderea din armată etc. ♦ (În sintagma) Degradare civică = pierdere juridică a unor drepturi cetățenești. 3. Proces de schimbare în rău; stricare, deteriorare, ruinare. ♦ Micșorare a valorii agricole a unui sol, a unui teren, a unui zăcământ etc. ◊ Degradarea solului = totalitatea schimbărilor produse în solurile spălate intens prin apa de infiltrație, care determină schimbarea fertilității acestora. – V. degrada. Vezi definitia »

OBLOJÍRE, oblojiri, s. f. (Înv. și pop.) Acțiunea de a (se) obloji și rezultatul ei. – V. obloji. Vezi definitia »

mișcare politică apărută la sfîrșitul secolului al XVIII-lea, care urmărea desființarea sclaviei negrilor din America. Vezi definitia »