rostogól (rostogóluri), s. n. – 1. Plasă de pescuit. – 2. Întoarcere, rotire. – 3. Răsturnare în aer. – 4. Plante (Echinops sphaerocephalus, E. commutatus). – Var. răstogol, răstăgol, sensul 1 prostogol, prostovol, rostofol. Origine incertă. Probabil din rotocol, der. expresiv de la roată, contaminat cu răstăvăli ‹ tăvăli; cu sensul 1 s-a contaminat cu o rădăcină sl. cf. prostire. Der. din sl. (răs- și bg. tărkaljam, după Weingand, Jb., XIII, 109 și Tiktin) pare mai puțin probabilă. – Der. rostogoli, vb. (a se întoarce; refl., a se roti), cf. mr. arustugulescu, arustugulire; rostogoleală, s. f. (întoarcere, rotire). Vezi definitia »

TIMÓL s.m. 1. Compus organic cu miros aromatic și gust pișcător, care se găsește în esența de cimbrișor. 2. (Med.) Probă de laborator pentru verificarea funcțiilor ficatului. [< fr. thymol]. Vezi definitia »

PÓPOL s. m. v. popor. Vezi definitia »

PÍCOL s.m. v. picolo. Vezi definitia »

COMSOMÓL s. n. organizație revoluționară a tineretului în fosta U. R. S. S. (<rus. Komsomol) Vezi definitia »