RAȚIOCINÁȚIE s.f. (Liv.) Rațiocinare. [Gen. -iei, var. rațiocinațiune s.f. / < fr. ratiocination, cf. lat. ratiocinatio]. Vezi definitia »

ECOFIZIOLOGÍE s. f. 1. disciplină care studiază fiziologia diferitelor grupe de organisme în corelație cu mediul natural. 2. (în țările de limbă engleză) ecologie. (< engl. ecophysiology) Vezi definitia »

BIZARERÍE s. f. ciudățenie, extravaganță; fantezie. (< fr. bizarrerie) Vezi definitia »

TRAHEOTOMÍE s.f. (Med.) Intervenție chirurgicală constând în deschiderea traheii. [Pron. -he-o-, gen. -iei. / < fr. trachéotomie, cf. gr. tracheia – trahee, tome – tăietură]. Vezi definitia »

ALTERCÁȚIE s. f. ceartă; dispută violentă. (< fr. altercation, lat. altercatio) Vezi definitia »