ÎNȚELÉGERE, înțelegeri, s. f. 1. Acțiunea de a (se) înțelege și rezultatul ei. ♦ (Înv.) Pricepere, iscusință, inteligență, rațiune. 2. Bunăvoință, compasiune față de situația (grea a) cuiva. 3. Comuniune de idei, de sentimente; acord, învoială, învoire. 4. Pace, armonie¹. – V. înțelege. Vezi definitia »

AUTOILUZIONÁRE, autoiluzionări, s. f. Acțiunea de a se autoiluziona și rezultatul ei. [Pr.: a-u-to-i-lu-zi-o-] – V. autoiluziona. Vezi definitia »

CONVÍNGERE s.f. Acțiunea de a (se) convinge și rezultatul ei; convicțiune. ♦ Părere fermă asupra unui lucru. [< convinge]. Vezi definitia »

MUSTĂCÍRE, mustăciri, s. f. (Rar) Faptul de a mustăci; semn de nemulțumire, cârtire. – V. mustăci. Vezi definitia »

ETERNIZÁRE s.f. Acțiunea de a (se) eterniza și rezultatul ei. [< eterniza]. Vezi definitia »