EPITÉT, epitete, s. n. Determinant expresiv, de obicei cu funcțiune de adjectiv, pus pe lângă un substantiv. – Fr. épithète (lat. lit. epitheton). Vezi definitia »

șăinalét s.n. (reg.) 1. compătimire. 2. regret. Vezi definitia »

TAIFÉT, taifeturi, s. n. (Înv.) Taifas. [Var.: taefét s. n.] – Et. nec. Vezi definitia »

MUSAGÉT s. m. (ant.) conducător al muzelor (Apolo). (< fr. musagète, gr. musagetes) Vezi definitia »

ARBORÉT, arboreturi, s. n. 1. Porțiune de pădure caracterizată printr-o vegetație omogenă, deosebită de restul pădurii din jur. 2. Partea superioară a catargului. – Din lat. arboretum. Vezi definitia »