EROOLOGÍE s. f. parte a mitologiei care se ocupă cu studiul eroului creator de civilizație și cultură. (< erou + -logie) Vezi definitia »

TURBIDIMETRÍE s.f. Metodă de analiză pentru determinarea concentrației unui component dintr-o soluție, folosind intensitatea tulburelii obținute prin adăugarea unui reactiv. [Gen. -iei. / < fr. turbidimétrie]. Vezi definitia »

IZOHELÍE s.f. Procedeu fotografic de separație a tonurilor, constând în a face, pornind de la negativul original, două noi negative, dintre care unul conține detaliile luminilor celor mai înalte, iar al doilea detaliile umbrelor celor mai profunde. [Gen. -iei. / < germ. Isohelie]. Vezi definitia »

PRAXEOLOGÍE s. f. v. praxiologie. Vezi definitia »

PALEOETNOLOGÍE s.f. Știință care se ocupă cu studierea popoarelor dispărute. [Gen. -iei. / < fr. paléoethnologie, cf. gr. palaios – vechi, ethnos – popor, logos – studiu]. Vezi definitia »