MINERÁL, -Ă, minerali, -e, s. n., adj. 1. S. n. Corp solid, cu o anumită compoziție chimică, care se găsește în natură în stare cristalină sau amorfă, în componența rocilor și a minereurilor. 2. Adj. Care conține minerale (1), care ține de minerale, privitor la minerale, de natura mineralelor. ◊ Apă minerală sau ape (ori izvoare) minerale = apă care conține în soluție săruri, gaze sau substanțe radioactive și care îi conferă proprietăți terapeutice; p. ext. loc, stațiune etc. unde se găsesc asemenea ape; tratament făcut cu astfel de ape. Ulei mineral = ulei obținut prin distilarea țițeiului. – Din fr. minéral, lat. mineralis. Vezi definitia »

COLUVIÁL, -Ă, coluviali, -e, adj. (Geol.) De coluvii; care formează coluvii. [Pr.: -vi-al] – Din fr. colluvial. Vezi definitia »

CORDIÁL, -Ă, cordiali, -e, adj. (Adesea adverbial) Care pornește din toată inima; afectuos. [Pr.: -di-al] – Din fr. cordial. Vezi definitia »

AVÁL¹ s.n. (op. amonte) Partea către care curge un râu. ◊ În aval = urmând cursul unei ape. [< fr. aval, cf. lat. ad – la, vallis – vale]. Vezi definitia »

PERIODONTÁL, -Ă adj. situat în jurul unui dinte sau al dinților; referitor la durerile de dinți. (< fr. périodontal) Vezi definitia »