MOTOTRICICLÉTĂ, mototriciclete, s. f. Vehicul folosit mai ales pentru transportul mărfurilor, având roata din față directoare și cele două roți din spate motoare. – Moto¹- + tricicletă. Vezi definitia »

OXIHEMOGLOBÍNĂ s. f. compus nestabil prin acțiunea oxigenului asupra hemoglobinei. (< fr. oxyhémoglobine) Vezi definitia »

CVADRÍGĂ s.f. (La romani) Car pe două roți tras de patru cai, întrebuințat mai ales în cursele de circ și la triumfuri. [< lat. quadriga]. Vezi definitia »

TAMARÍSCĂ s. f. Nume dat mai multor specii de arbuști ornamentali cu frunze mărunte și dese și cu flori albe sau roz (Tamariscus). ♦ Cătină. [Var.: tamaríx s. m.] – Din fr. tamaris, lat. tamarix, -icis. Vezi definitia »

MODENATÚRĂ s. f. (arhit.) proporția și profilul mulurilor specifice unui ordin arhitectonic. (< fr. modénature) Vezi definitia »