CABÁLĂ, (2) cabale, s. f. 1. Doctrină mistico-religioasă ebraică, bazată pe interpretarea Vechiului Testament. 2. Fig. Uneltire, intrigă. – Fr. cabale. Vezi definitia »

PANDÓRĂ s. f. vechi instrument muzical cu coarde ciupite, cu registru grav. (< fr. pandore) Vezi definitia »

halbă, halbe s. f. (deț.) țigară fumată pe jumătate. Vezi definitia »

PREBÉNDĂ s. f. venit fix acordat unui titlu ecleziastic catolic; titlul însuși. (< lat. praebenda, fr. prébende) Vezi definitia »

ȚESĂLĂTÚRĂ, țesălături, s. f. Țesălare. ♦ Fig. (Fam.) Bătaie. – Din țesăla + suf. -(ă)tură. Vezi definitia »