RECURSÓRIU, -IE adj. (Jur.) Prin care se exercită dreptul de recurs. [Pron. -riu. / cf. fr. récursoire]. Vezi definitia »

funinginíu, -íe, adj. (reg.) de culoarea funinginii (negru); funinginos. Vezi definitia »

FRONTISPÍCIU, frontispicii, s. n. 1. Partea superioară a fațadei principale a unui edificiu. 2. Prima pagină a unei cărți, care, pe lângă titlu, poartă adesea numele autorului, gravuri simbolizând cuprinsul lucrării etc. ♦ Partea de sus de pe prima pagină a unui ziar, cuprinzând titlul și unele indicații. – Din fr. frontispice, lat. frontispicium. Vezi definitia »

GERMÁNIU s. n. element chimic, semimetal, folosit la fabricarea de semiconductoare, tranzistoare și redresoare. (< fr. germanium, germ. Germanium) Vezi definitia »

herghelegiu, herghelegii s. m. proxenet. Vezi definitia »