șerbegíu, șerbegíi, s.m. (înv.) 1. persoană care prepara sau vindea șerbet. 2. boiernaș care oferea domnului șerbetul și îngrijea de dulcețuri. Vezi definitia »

delíu (delíi), s. m. – 1. (Înv.) sălbatic, om brutal. – 2. În oastea turcă, corp de cavalerie ușoară. – 3. Corp de cavalerie format în Muntenia de Mihai Viteazul, desființat apoi. – 4. Gardă albaneză călare a domnitorilor, în cursul sec. XVIII. Tc. deli „nebun; călăreț” (Roesler 591; Șeineanu, II, 155; Lokotsch 506), cf. ngr. ντελῆς, bg., sb. deli. Vezi definitia »

váriu (livr.) [riu pron. rĩu] adj. m., f. várie (-ri-e); pl. m. și f. várii Vezi definitia »

CONTRÁRIU s. n. fiecare dintre cele două laturi, însușiri sau tendințe interne ale obiectelor, fenomenelor și proceselor opuse unele altora. (< lat. contrarius) Vezi definitia »

INCÉNDIU, incendii, s. n. Foc mare care cuprinde (și distruge parțial sau total) o clădire, o pădure etc.; pârjol. – Din lat. incendium. Cf. it. incendio, fr. incendie. Vezi definitia »