datór (datoáre), adj. – 1. Care are de plătit o datorie, debitor. – 2. Obligat. – Var. datoriu, (Trans., Banat) dător(i), detori(u). Mr. dător. Lat. *dĕbĭtorius, în loc de dĕbĭtor (Cipariu, Gram., 86; Pușcariu 486; Candrea-Dens., 473; REW 2492; Tiktin; Candrea); cf. prov., sp. deudor, port. devedor. Vocalismul indică producerea unei contaminări semantic normală, cu dare. – Der. datoriu, s. n. (înv., datorie, obligație); datori (var. datora), vb. (a face datorii; a trebui); datorie, s. f. (sumă de bani sau orice alt bun datorat cuiva; obligație morală); datorință, s. f. (înv., datorie, obligație); datornic, s. m. (dator, debitor), fără a părea important de decis dacă vine de la datorie (Graur, Noms dágent, 26), sau de la dator (Pușcariu, Dacor., VII, 446); îndatori (var. îndatora), vb. (a da credit, a da împrumut; a obliga); îndatoritor, adj. (generos, serviabil), alb. dëtürë „datorie”, detores „datornic” (cf. Meyer 66) ar putea proveni din rom. Vezi definitia »

PROGRAMATÓR, -OÁRE, programatori, -oare, s. m. și f. Persoană specializată în întocmirea programului (5) unui calculator. – Din fr. programmateur. Vezi definitia »

factor de dezechilibru,bazat pe teoria ierarhizarii nevoilor indivizilor(termen economic) Vezi definitia »

NECUNOSCĂTÓR, -OÁRE, necunoscători, -oare, adj. Care nu este cunoscător. – Ne- + cunoscător. Vezi definitia »

ÎNCLINĂTÓR, -OÁRE, înclinători, -oare, adj. (Rar) Șovăitor. – Din înclina + suf. -(ă)tor. Vezi definitia »