DĂRÁB, dăraburi, s. n. (Reg.) Bucată (1, 2). [Pl. și: dărabe. – Var.: dărắb s. n., dărábă s. f.] – Din magh. darab. Vezi definitia »

MIHRÁB s. n. Altar într-o moschee, de forma unei nișe, bogat ornamentat și orientat spre Mecca. – Din tc. mihrap. Vezi definitia »

JAB [GEB] s. n. (box) lovitură de sus în jos, „de ciocan”, având ca țintă capul. (< engl. jab) Vezi definitia »

ștab s.n. (reg.) rindea cu care se rotunjesc muchiile la obiectele din lemn. Vezi definitia »

ȘTAB (1) ștaburi, s. n., (2, 3) ștabi, s. m. 1. S. n. (Înv.) Stat-major. 2. S. m. (Înv.) Ofițer care făcea parte dintr-un ștab (1); p. ext. ofițer superior. ◊ Ștab-ofițer = ofițer de stat-major. 3. S. m. (Fam.) Persoană de vază pe plan social; șef, conducător. – Din germ. Stab, rus. štab. Vezi definitia »