Definita cuvantului butonieră
BUTONIÉRĂ, butoniere, s. f. Tăietură mică într-o stofă, într-o pânză etc., ale cărei margini sunt bine întărite (și în care se încheie un nasture); p. ext. parte a reverului unde se înfige o floare, o insignă etc. [Pr.: -ni-e-] – Din fr. boutonnière.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu butonieră
MÍȘUNĂ2 s. f. v. mișină. Vezi definitia »
ALBANÍSTICĂ s. f. disciplină care studiază cultura și civilizația albaneză; albanologie. (< germ. Albanistik) Vezi definitia »
túrlă (-le), s. f. – 1. Tun. – 2. Clopotniță. – Var. înv. trulă. Ngr. τροῦλλα, ngr. τοῦρλα (Cihac, II, 708; REW 8949). Vezi definitia »
CARBODIAMÍDĂ s.f. (Chim.) Uree. [Pron. -di-a-. / < fr. carbodiamide]. Vezi definitia »
TETÍNĂ s. f. piesă de cauciuc, găurită la un capăt, care imită sfârcul mamelei, atașându-se la biberon. (< fr. tétine) Vezi definitia »