Definita cuvantului rezemătoare
REZEMĂTOÁRE, rezemători, s. f. 1. Spătar, spetează (de scaun). ♦ Fiecare dintre părțile laterale ale unui scaun sau fotoliu, pe care se sprijină brațele. 2. Balustradă, parapet, rampă. [Var.: (reg.) răzimătoáre s. f.] – Rezema + suf. -ătoare.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu rezemătoare
ASUPRÍRE, asupriri, s. f. Acțiunea de a asupri și rezultatul ei; asupreală. – V. asupri. Vezi definitia »
REAJUSTÁRE, reajustări, s. f. Acțiunea de a reajusta și rezultatul ei. [Pr.: re-a-] – V. reajusta. Vezi definitia »
CALORIZÁRE s.f. Tratament termochimic superficial al oțelurilor; alitare. [< caloriza, după fr. calorisation]. Vezi definitia »
MĂSURÁRE, măsurări, s. f. Acțiunea de a (se) măsura; determinare a valorii unei mărimi; măsură (I, 1), măsurătoare, măsurat1. – V. măsura. Vezi definitia »
záre (zắri), s. f. – 1. Strălucire. – 2. Lumină, rază. – 3. Nălucă, iluzie. – 4. Limită a vizibilității, orizont, depărtare. – 5. Culme, creastă. – Mr. dzare, megl. zari. Sl. zarĭa, zorĭa „strălucire” (Miklosich, Slaw. Elem., 23; Cihac, II, 469; Conev 36), cf. zori. – Der. zări, vb. (a întrevedea ceva, a repera; a observa, a remarca), mr. andzărire, a cărui legătură cu sl. zrĕti (Miklosich, Slaw. Elem., 23) este doar indirectă; zăranie, s. f. (Trans., aparență); întrezări, vb. (a întrevedea), formată după fr. entrevoir; zariște, s. f. (orizont). – Din rom. provin ngr. ζιαριζω (Murnu, Lehnw., 25) și rut. zyryty „a privi” (Candrea, Elemente, 409). Vezi definitia »