Definita cuvantului rezervatar
REZERVATÁR, -Ă, rezervatari, -e, adj., subst. 1. Adj., s. m. și f. (Moștenitor) care se bucură de rezervă succesorală. 2. Adj., s. n. (Stat) care formulează o rezervă la încheierea unui tratat. – Din fr. réservataire.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu rezervatar
BULGÁR, -Ă, bulgari, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. pl. Populație turcică, așezată la sfârșitul sec. VII în regiunea de nord-est a Bulgariei, unde, în sec. VII-IX, a fost asimilată de slavi. 2. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Bulgariei. 3. Adj. Care aparține Bulgariei sau populației ei, privitor la Bulgaria sau la populația ei; bulgăresc. ◊ (Substantivat, f.) Limba bulgară. – Din sl. blŭgarinŭ. Vezi definitia »
AXILÁR adj. 1. De la subsuoară. 2. Care pornește de la ramificația unei ramuri cu trunchiul sau a frunzei cu ramura. [< fr. axillaire]. Vezi definitia »
ARMOÁR s. n. dulap, șifonier. (< fr. armoire) Vezi definitia »
PAPUCÁR, papucari, s. m. (Înv. și reg.) Persoană care face ori repară papuci1 (1); p. gener. cizmar [Var.: (reg.) păpucár s. m.] – Papuc1 + suf. -ar. Vezi definitia »
VACUOLÁR, -Ă, vacuolari, -e adj. Al vacuolelor, privitor la vacuole; cu vacuole. [Pr.: -cu-o-] – Din fr. vacuolaire. Vezi definitia »