candríu (candríe), adj. – 1. Cherchelit, amețit, cu chef. – 2. Extravagant, singular. Origine incertă. După Graur 133, din țig. kangeri „biserică”, datorită identificării ce se face de obicei în argou între „biserică” și „cîrciumă”, cf. biserică (Graur, BL, V, 223). Vezi definitia »

PRÉMIU, premii, s. n. Recompensă materială sau distincție acordată cuiva pentru meritele deosebite obținute într-un domeniu de activitate, la un concurs etc. ♦ Distincție acordată la sfârșitul anului școlar elevilor care au obținut cele mai bune rezultate la învățătură. – Din lat. praemium. Vezi definitia »

PÁLIU² s. n. țesătură de stofă sau de lână, dată ca premiu pentru o întrecere medievală). ◊ întrecerea premiată. (< it. palio) Vezi definitia »

ANTRACOTÉRIU s.m. Gen de mamifer din care s-a dezvoltat porcul mistreț. [Pron. -riu, pl. -ii. / cf. fr., lat. anthracotherium]. Vezi definitia »

EURÓPIU s. n. element chimic din grupa lantanidelor. (< fr. europium) Vezi definitia »