ENCLÁVĂ s. f. 1. fragment de rocă de altă natură, înglobat în masa unei roci eruptive. 2. grup de populație străină, izolat în mijlocul masei indigene. 3. stat care nu are ieșire la mare. 4. teren închis sau cu acces dependent de altă proprietate. (< fr. enclave) Vezi definitia »

ALCALÓZĂ s. f. perturbare a echilibrului acidobazic din organism; alcaliemie. (< fr. alcalose) Vezi definitia »

NATÚRĂ s.f. 1. Lumea înconjurătoare în întreaga diversitate a manifestărilor și a formelor ei de mișcare; univers. ♦ Lumea organică și anorganică; mediu înconjurător. ◊ Natură moartă = grup de lucruri neînsuflețite; pictură reprezentând un asemenea grup. 2. Caracter, temperament; fire, trăsătură (fizică sau spirituală a cuiva). 3. Caracter specific al unui lucru sau al unui proces, calitate; fel de a fi. [< lat., it. natura, fr. nature]. Vezi definitia »

EPISTRÓFĂ s. f. 1. fel de întoarcere folosit în tactica militară a grecilor. 2. repetiție a unui cuvânt la sfârșitul unei fraze; epiforă (2). (< fr. épistrophe) Vezi definitia »

scriptúră (-ri), s. f. – Scriere. – Mr. scriptură. Lat. scriptūra (REW 7746a), cf. it. scriitura, prov., cat., sp., port. escritura, fr. écriture, și scrie. Vezi definitia »