Definita cuvantului butură
BÚTURĂ, buturi, s. f. (Reg.) 1. Butuc (1); buturugă. 2. Bucată de lemn cu noduri și cu alte defecte, care se despică și se prelucrează și este considerată ca sortiment inferior al lemnului de foc; ciot. 3. Trunchi scorburos; butoarcă. [Var.: bútur, búture s. m.] – Cf. butuc.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu butură
la derută expr. în mod neserios; în mod voit confuz. Vezi definitia »
monstránță (-țe), s. f. – Custodie. Germ. Monstranz (Candrea). Se folosește numai în cultul catolic. Vezi definitia »
MÓRGĂ1 s. f. atitudine, comportare trufașă, disprețuitoare; sentiment exagerat al propriei valori. (< fr. morgue) Vezi definitia »
TANATOGENÉZĂ s.f. (Biol.) Studiul cauzelor și mecanismelor care duc la moarte. [< fr. thanatogenèse, cf. gr. thanatos – moarte, genesis – naștere]. Vezi definitia »
CALÁMĂ s.f. (Ist.) Pană de scris. [< fr. calame, cf. lat. calamum]. Vezi definitia »