Definita cuvantului butură
BÚTURĂ, buturi, s. f. (Reg.) 1. Butuc (1); buturugă. 2. Bucată de lemn cu noduri și cu alte defecte, care se despică și se prelucrează și este considerată ca sortiment inferior al lemnului de foc; ciot. 3. Trunchi scorburos; butoarcă. [Var.: bútur, búture s. m.] – Cf. butuc.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu butură
SPERMATÉCĂ s.f. (Biol.) Organ al insectei femele care înmagazinează spermatozoizii. [Gen. -cii. / < fr. spermathèque, cf. gr. sperma – sămânță, lat. theca – teacă]. Vezi definitia »
BASTONÁDĂ s.f. (Liv.) Bătaie cu bastonul. [Cf. fr. bastonnade, it. bastonata]. Vezi definitia »
săiástră (săiástre), s. f. – (Maram.) Zînă. Origine necunoscută. După Diculescu, Elementele, 475, de la măiastră contaminat cu gr. σεβαστός „sfînt”. Cf. săi. Vezi definitia »
-ERÉZĂ elem. „luare, prindere”. (< fr. -érèse, cf. gr. airein, a smulge) Vezi definitia »
FRONTOLÍZĂ s. f. totalitatea fenomenelor care însoțesc destrămarea unui front (5). (< fr. frontolyse) Vezi definitia »