CONFUCIANÍSM s.n. Curent filozofic-religios apărut în sec. V î.e.n. în China, potrivit căruia soarta omului este determinată de „cer” și care propovăduia respectul și supunerea necondiționată față de cei superiori ca situație socială. [Pron. -ci-a-. / < fr. confucianisme, cf. Confucius – filozof și moralist chinez]. Vezi definitia »

FARINGOSPÁSM s. n. tulburare nervoasă prin mișcarea spasmodică a faringelui. (< fr. pharyngospasme) Vezi definitia »

EUNUCHÍSM s. n. stare la om în unele cazuri de insuficiență genitală. (< fr. eunuchisme) Vezi definitia »

VERÍSM s. n. Curent literar și muzical (de operă) apărut în Italia la sfârșitul sec. al XIX-lea, care abordează teme realiste (și naturaliste) legate de viața cotidiană și de faptele oamenilor simpli. – Din it. verismo, fr. vérisme. Vezi definitia »

TROFÍSM s. n. stare dinamică a nutriției; trofie¹. (< fr. trophisme) Vezi definitia »