FAȚÉTĂ, fațete, s. f. 1. Fiecare dintre fețele (șlefuite ale) unei pietre prețioase, ale unei sticle, ale unui metal etc. ♦ Fig. Fiecare dintre aspectele unei probleme, ale unei lucrări, care împreună alcătuiesc un ansamblu. 2. (În sintagma) Fațetă de cuțit = teșitură a muchiei tăietoare la cuțitele de prelucrare prin așchiere. 3. (Tipogr.) Placă de fontă care servește ca fundament pentru un clișeu sau pentru o placă de stereotipie. – Din fr. facette (refăcut după față). Vezi definitia »

ARAHÍDĂ, arahide, s. f. Alună americană. – Din fr. arachide. Vezi definitia »

VALÍNĂ s. f. aminoacid cu rol important în nutriție, în activitatea sistemului nervos și în menținerea tonusului muscular. (< fr. valine) Vezi definitia »

DIAFORÉZĂ s. f. transpirație abundentă. (< fr. diaphorèse) Vezi definitia »

BRONȘÍTĂ, bronșite, s. f. Boală constând în inflamația mucoasei bronhiilor, caracterizată prin tuse. – Fr. bronchite. Vezi definitia »