scuturățél, scuturățícă, adj., s.f. 1. (adj.; pop. și fam.; despre oameni) prezentabil; care este destul de educat, instruit, cizelat; scuturat, spălat, spălățel, curățel. 2. (s.f.; reg.) soi de struguri. Vezi definitia »

SPĂTĂRÉL, spătărei, s. m. (În evul mediu, în Țara Românească și în Moldova) Dregător de rang mic care avea însărcinarea de a păzi ordinea la sate, în timp de pace, și atribuții militare, în timp de război. – Spătar² + suf. -el. Vezi definitia »

ÎNGERÉL, îngerei, s. m. (Rar) Îngeraș. – Înger + suf. -el. Vezi definitia »

cetinél adv. (reg., înv.) încet, încetișor. Vezi definitia »

struțucél, struțucéi, s.m. (reg.) buchet mic de flori; buchețel, struțișor, struțuc, struțucior, struțurel, struțușor. Vezi definitia »