ELITÍSM s. n. teorie care susține rolul determinant al elitelor în mișcarea istorică și în conducerea societății; teoria elitelor. ◊ politică, sistem care vizează formula elitelor. ◊ tendința de a avea în mod conștient o artă pentru elite. (< fr. élitisme, engl. elitism) Vezi definitia »

MELODÍSM s. n. (Rar) Melodicitate. – Din it. melodismo. Vezi definitia »

ZEGÍSM s.n. Teorie filozofico-economică de esență neomalthusianistă, potrivit căreia populația globului, cererea de produse alimentare și poluarea ar înregistra creșteri într-un mod progresiv, amenințător, în timp ce resursele globului s-ar afla în cantități limitate. (din engl. z/ero/ e/economic/ g/rowth/ = creștere economică zero + suf. -ism) Vezi definitia »

FISCALÍSM s. n. Politică financiară constând în perceperea de la populație, prin diverse sisteme fiscale, a unor impozite și taxe exagerate. – Fiscal + suf. -ism. Vezi definitia »

CONȚINUTÍSM s.n. 1. Teorie estetică care acordă mare importanță conținutului operei de artă. 2. Preponderență a conținutului într-o operă de artă față de mijloacele formale. [< conținut + -ism, cf. it. contenutismo]. Vezi definitia »