CONTRAVENIÉNT, -Ă s.m. și f. Cel care contravine unor dispoziții oficiale. [Pron. -ni-ent. / după fr. contrevenant, cf. germ. Kontravenient]. Vezi definitia »

NONȘALÁNT, -Ă adj. (Liv.) Nepăsător; leneș. [< fr. nonchalant]. Vezi definitia »

BATÁNT, -Ă, batanți, -te, adj. (Despre uși, ferestre, capace etc.) Care se închide singur, printr-o mișcare de rotație în jurul unei axe situate la o extremitate. – Fr. battant. Vezi definitia »

RECIPIÉNT, recipiente, s. n. Vas destinat pentru păstrarea și transportarea unui lichid, a unui gaz sau a unui material solid sub formă de granule sau de pulbere. [Pr.: -pi-ent] – Din fr. récipient, lat. recipiens, -ntis. Vezi definitia »

VEHEMÉNT, -Ă adj. Violent, impetuos; aprig. [< fr. véhément, lat. vehemens]. Vezi definitia »