VESTIBULÁR, -Ă adj. (anat.) al vestibulului. (< fr. vestibulaire) Vezi definitia »

țipar, țipari s. m. penis. Vezi definitia »

sondár, sondári, s.m. (reg.) sondor. Vezi definitia »

CÂNTÁR, cântare, s. n. 1. Nume dat mai multor instrumente care servesc la stabilirea greutății unui obiect sau a unei ființe, de obicei a unei mărfi. ◊ Expr. A trage la cântar = a) a cântări (mult), a avea greutate (mare); b) a avea importanță. ♦ Cântărire. Înșală la cântar. 2. Unitate pentru măsurarea greutăților folosită în trecut, a cărei valoare a variat în timp și pe regiuni. – Din tc. kantar. Vezi definitia »

PECUNIÁR, -Ă, pecuniari, -e, adj. (Livr.) Bănesc; p. ext. material [Pr.: -ni-ar] – Din fr. pécuniaire, lat. pecuniarius. Vezi definitia »