SPURCAT² -Ă, spurcați, -te, adj. 1. Murdar; respingător, scârbos, scârnav. ♦ Fig. (Despre vorbe) Trivial, vulgar. ◊ Expr. Spurcat la gură = care spune vorbe triviale, vulgare. 2. (Despre alimente) Care a venit în contact cu ceva scârbos, murdar și nu mai poate fi mâncat; (despre vase) în care (din același motiv) nu se pun alimente pentru oameni. ♦ Oprit, interzis de biserică (în posturi). 3. Fig. (Despre oameni și manifestările lor; adesea substantivat) Vrednic de dispreț; mârșav, ticălos. ♦ (Despre lucruri, fapte etc.) Odios, nesuferit; rău, nedrept. 4. Fig. (Adesea substantivat) Eretic, păgân. ♦ (Substantivat, m. art.) Dracul. – V. spurca. Vezi definitia »

AUTOAPROVIZIONÁT s. n. Faptul de a se autoaproviziona. [Pr.: a-u-to-a-] – V. autoaproviziona. Vezi definitia »

BROMÁT, bromați, s. m. Sare a acidului bromic. – Fr. bromate. Vezi definitia »

PALMATILOBÁT, -Ă adj. (Despre frunze palmate) Ai cărei lobi sunt dispuși de jur împrejurul limbului. [Cf. fr. palmatilobé]. Vezi definitia »

machiat, -ă, machiați, -te adj. bătut, desfigurat în bătaie. Vezi definitia »