MARTELÁJ s. n. 1. ciocănire a metalelor. 2. procedeu învechit de castrare prin strivirea cordonului testicular cu un ciocan special. 3. (fig.) chinuire; hărțuire. (< fr. martelage) Vezi definitia »

JETÁJ s.n. Secreție care se scurge din nasul animalelor bolnave de rinită, de morvă etc. [< fr. jetage]. Vezi definitia »

MINÁJ s. n. drept luat de seniorul feudal la vinderea produselor pe piață. (< fr. minage) Vezi definitia »

REPICÁJ s.n. 1. Replantare a unor plante tinere din răsadnițe într-un loc mai larg; repicare, repicat. ♦ Trecerea sau reînsămânțarea microorganismelor dintr-un vas de cultură într-altul. 2. Înlocuire a pietrelor (deteriorate) din pavaj. [< fr. repiquage]. Vezi definitia »

SULFATÁJ s. n. sulfatare. (< fr. sulfatage) Vezi definitia »