Definita cuvantului retenție
RETÉNȚIE, retenții, s. f. 1. Oprire, reținere. ◊ (Jur.) Drept de retenție = drept pe care îl are creditorul de a păstra un gaj până la achitarea completă a datoriei de către debitor. 2. Acumulare a apei pe calea unui curs de apă, în bazine special amenajate. 3. Reținere și acumulare în organism a unor substanțe (lichide sau gaze) care în mod obișnuit sunt eliminate prin orificiile naturale. 4. (Chim.) Proprietate a unor substanțe de a încetini evaporarea solventului cu care au fost amestecate omogen. [Var.: retențiúne s. f.] – Din fr. rétention, lat. retentio, -onis.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu retenție
LUBRIFICÁȚIE s. f. lubrifiere. (< fr. lubrification) Vezi definitia »
PSEUDOCVADRIFONÍE s. f. obținere a efectului cvadrifonic prin prelucrarea, cu diferite mijloace, a unui semnal stereofonic. (< fr. pseudo-quadriphonie) Vezi definitia »
HIPOCHINEZÍE s. f. reducere a funcției motorii a diferitelor organe cavitare sau a mușchilor striați. (< germ. Hypokinesie) Vezi definitia »
DEPILÁȚIE s.f. Depilare. [Gen. -iei, var. depilațiune s.f. / cf. fr. dépilation]. Vezi definitia »
TRIHOTOMÍE s.f. Diviziune în trei părți, grupe sau specii. [Gen. -iei, var. tricotomie s.f. / < fr. trichotomie]. Vezi definitia »