CÁSTOR, (1) castori, s. m., (2) s. n. 1. S. m. Mamifer rozător semiacvatic, lung de circa 85 cm, cu labele din spate palmate și cu coada lățită, care trăiește în colonii, clădindu-și cu măiestrie cuibul pe malul apelor; biber (Castor canadensis). 2. S. n. Blana castorului (1). ♦ Postav făcut din părul acestui animal. – Din fr., lat. castor. Vezi definitia »

VATICINATÓR s. m. prezicător, ghicitor; șarlatan. (< fr. vaticinateur, lat. vaticinator) Vezi definitia »

ACAPARATÓR, -OÁRE, acaparatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care acaparează. – Din acapara + suf. -tor. Vezi definitia »

VERIȘÓR, -OÁRĂ, verișori, -oare, s. m. și f. Diminutiv al lui văr. – Văr + suf. -ișor. Vezi definitia »

ANDROGAMETOFÓR s. m. plantă care poartă organele de reproducere mascule. (< fr. androgamétophore) Vezi definitia »