PLAGIOCLÁZ s. n. mineral calcosodic din grupa feldspaților, alb. (< fr. plagioclase) Vezi definitia »

pîrleáz (pârleázuri), s. n. – Scară sau treaptă de trecere peste un gard. Sl., cf. bg. prelĕz, sb., cr. prelaz, slov. prilaz (Cihac, II, 291; Conev 74), din sl. prĕlaziti „a traversa, a străbate”. Vezi definitia »

ESTÁZ s.n. v. extaz. Vezi definitia »

treáz (-ză), adj. – 1. Deștept, în stare de veghe. – 2. Vigilent, alert. – 3. Care nu a băut, care nu s-a îmbătat. – Var. înv. treazv. Sl. trĕzvŭ „cumpătat” (Miklosich, Slaw. Elem., 49; Cihac, II, 420; Conev 100), cf. slov. trezen. – Der. trezi, vb. (a deștepta, a însufleți, a excita; refl., a se deștepta; a se afla, a se găsi pe neașteptate; refl., a nu mai fi beat; refl., a se răsufla o băutură), înv. trezvi, din sl. trĕzviti sĕ „a se reglementa, a se modera”, uz general (ALR, I, 230); trezie (var. înv. trezvie), s. f. (stare de veghe; starea cuiva nebăut). Vezi definitia »

HAZ, (rar) hazuri, s. n. 1. Stare de bună dispoziție, de voioșie; veselie. ◊ Vorbe de haz = vorbe spirituale, glume. ◊ Expr. A face haz = a se veseli, a petrece glumind; (cu determinări introduse prin prep. „de”) a face glume pe seama cuiva, a-și bate joc, a râde de cineva sau de ceva. A face haz de necaz = a-și ascunde necazul, făcând glume sau simulând voia bună. ♦ Calitatea cuiva de a înveseli pe cei din jur prin firea sa veselă, prin glume sau prin vorbe spirituale. ◊ Expr. A fi cu haz = a fi plin de duh, a avea umor. 2. (Înv.) Plăcere, bucurie (pe care o simte cineva sau pe care o faci cuiva). ◊ Expr. A face haz (de cineva sau de ceva) = a-i plăcea de cineva sau de ceva. A nu face haz de cineva (sau de ceva) = a nu da importanță cuiva (sau unui lucru), a nu lua în seamă. 3. Calitatea cuiva de a plăcea (prin veselie, spirit, farmec, grație etc.). ◊ Loc. adj. și adv. Cu haz = plăcut, nostim. ◊ Expr. (Ir.) Știi că ai (sau are) haz? = știi că-mi placi (sau că-mi place)? știi că ești (sau că e) bine? – Din tc. haz. Vezi definitia »