Definita cuvantului rezulta
REZULTÁ, pers. 3 rezúltă, vb. I. Intranz. A urma, a apărea ca o consecință logică; a decurge din..., a reieși, a izvorî. ♦ (Mat.; mai ales la calculele aritmetice) A avea drept rezultat; a ieși, a da. – Din fr. résulter.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu rezulta
DESPACHETÁ vb. tr. a desface ceea ce a fost împachetat. (după fr. dépaqueter) Vezi definitia »
CUVÂNTÁ, cuvântez, vb. I. (Rar) 1. Tranz. A vorbi, a grăi, a zice; a declara. 2. Tranz. A ține un discurs. ♦ A recita. 3. Intranz. A avea facultatea de a articula cuvinte. [Prez. ind. și: cuvintez] – Lat. conventare „a se întruni mereu”. Vezi definitia »
DISCUTÁ vb. I. intr. a sta de vorbă; a conversa. II. tr. a analiza, a dezbate. (< fr. discuter) Vezi definitia »
AUSCULTÁ, auscúlt, vb. I. Tranz. (Med.) A verifica funcționarea organelor interne ale corpului, ascultând cu urechea sau cu stetoscopul. [Pr.: a-us-] – Fr. ausculter (lat. lit. auscultare). Vezi definitia »
REFRACTÁ vb. I. refl. (Despre unde, raze de lumină) A se frânge, a devia; a suferi fenomenul refracției. [P.i. 3,6 refráctă, -tează. / < fr. réfracter]. Vezi definitia »