MOTÍV s.n. I. Cauză care determină o acțiune, un sentiment etc.; pricină. ♦ Pretext. II. 1. Frază melodică, idee principală a unei bucăți muzicale; temă. ♦ Cea mai mică construcție muzicală, constând dintr-un grup de note legate printr-un singur accent. 2. Element decorativ sau arhitectural folosit într-o pictură sau la o sculptură. 3. Temă, idee fundamentală a unei opere literare. [Cf. it. motivo, germ. Motiv, fr. motif, lat. motivus – care pune în mișcare]. Vezi definitia »

EXTINCTÍV, -Ă adj. (Jur.) Care duce la stingerea efectelor unui act juridic. [< fr. extinctif]. Vezi definitia »

nezlobív, -ă, adj. (înv.) care este animat de sentimente bune, binevoitor, bun, blând; inocent, nevinovat. Vezi definitia »

SIV, -Ă, sivi, -e, adj. De culoare cenușie, sură; (despre părul oamenilor) cărunt. – Bg., sb. siv. Vezi definitia »

PRIVATÍV, -Ă adj. 1. care privează pe cineva de ceva; care arată o privațiune. 2. (despre afixe) care exprimă lipsa, excluderea. (< fr. privatif, lat. privativus) Vezi definitia »