CELSUS (sec. 2), filozof neoplatonician care a trăit la Roma. A criticat doctrina primilor creștini, tradiția întrupării lui Hristos. Cunoscut din scrierile lui Origene, „Contra Celsus”. Vezi definitia »

APÚS¹, apusuri, s. n. 1. Trecere a unui astru sub orizont; priveliște oferită de soare când apune. 2. Unul dintre cele patru puncte cardinale, opus răsăritului; vest; p. ext. loc pe orizont, regiune, țară situată spre acest punct cardinal. 3. Timp al zilei când apune soarele; asfințit. 4. Fig. Declin, decădere, dispariție. – V. apune. Vezi definitia »

CASSIUS, Caius Longinus (?-42 î. Hr.), om politic și general roman. Unul dintre conducătorii conjurației care l-a asasinat pe Cezar. Înfrînt lîngă Philippi de armatele triumvirilor, s-a sinucis. Vezi definitia »

GAUDEÁMUS s.n. 1. Cântec bisericesc de bucurie. 2. Masă veselă. [Pron. gau-de-a-. / < lat. gaudeamus – să ne bucurăm]. Vezi definitia »

HIPOTALÁMUS s.n. (Anat.) Regiune a creierului, corespunzând părții inferioare a diencefalului. [< fr. hypothalamus, cf. gr. hypo – sub, thalamos – camera dinăuntru]. Vezi definitia »