Definita cuvantului reticență
RETICÉNȚĂ, reticențe, s. f. Omisiune voită, trecere sub tăcere a unui lucru care trebuie spus; reținere, rezervă într-o anumită chestiune. ♦ Figură retorică prin care vorbitorul, întrerupându-și brusc expunerea, trece la altă idee, lăsând numai să se înțeleagă ceea ce a voit să spună. – Din fr. réticence, lat. reticentia.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu reticență
AMÍDĂ, amide, s. f. Compus organic obținut prin înlocuirea unui atom de hidrogen al amoniacului cu radicalul unui acid. – Fr. amide. Vezi definitia »
tulumbă, tulumbe s. f. (glum.) penis. Vezi definitia »
păscălitúră, păscălitúri, s.f. (înv. și reg.) prezicere, profeție pe baza pascaliei. Vezi definitia »
TAMBURÍNĂ, tamburine, s. f. Instrument muzical popular, folosit pentru acompanierea ritmică a dansului în Spania, Italia și în Orient, de forma unei tobe mici, portative, cu pielea întinsă pe o singură parte și cu plăci de metal sau cu zurgălăi de jur împrejur. [Var.: tamburín s. n.] – Din fr. tambourin, it. tamburino. Vezi definitia »
străvăzătúră, străvăzătúri, s.f. (înv.) transparență. Vezi definitia »