Definita cuvantului reticență
RETICÉNȚĂ, reticențe, s. f. Omisiune voită, trecere sub tăcere a unui lucru care trebuie spus; reținere, rezervă într-o anumită chestiune. ♦ Figură retorică prin care vorbitorul, întrerupându-și brusc expunerea, trece la altă idee, lăsând numai să se înțeleagă ceea ce a voit să spună. – Din fr. réticence, lat. reticentia.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu reticență
MIXOMATÓZĂ s. f. boală infecțioasă și mortală a iepurilor de casă, datorită unui ultravirus care provoacă edeme și inflamații purulente ale pleoapelor. (< fr. myxomatose) Vezi definitia »
COMPLEZÉNȚĂ s. f. serviabilitate, amabilitate; curtoazie. (< fr. complaisance) Vezi definitia »
ȘÁIBĂ s. f. 1. mică piesă metalică, plată și găurită la mijloc, care se montează între șurub și piuliță. 2. roată de transmisie fără spițe. (< germ. Scheibe) Vezi definitia »
ORIENTALÍSTICĂ s. f. grup de discipline care studiază istoria, limbile și cultura popoarelor orientale. (< germ. Orientalistik) Vezi definitia »
DEUTEROMORFÓZĂ s.f. Schimbarea formei cristalelor mineralelor, datorită unor procese mecanice și chimice. [< fr. deutéromorphose, cf. gr. deuteros – al doilea, morphe – formă]. Vezi definitia »