PICTÚRĂ, (2) picturi, s. f. 1. Ramură a artelor plastice care interpretează realitatea în imagini vizuale, prin forme colorate, bidimensionale, desfășurate pe o suprafață plană. 2. Lucrare artistică executată de un pictor: tablou, pânză. ♦ Ansamblul creațiilor plastice care definesc personalitatea unui pictor. ♦ Ansamblul operelor, stilurilor și procedeelor specifice pictorilor dintr-o țară, dintr-o epocă, dintr-o școală etc. 3. Fig. Descriere sugestivă (într-o operă beletristică) a fizicului și a caracterului personajelor, a unor scene din viața reală și din natură etc. – Din lat. pictura. Vezi definitia »

PLEVÁIȚĂ, plevaițe, s. f. Numele a două plante erbacee din familia compozitelor, cu tulpina lânoasă și ramificată de la bază, cu flori mici, roz-violacee sau roșii-purpurii, persistente, care cresc în regiunile de stepă și de silvostepă; imortelă (Xeranhemum annuum și foetidum). [Pr.: -va-i-] – Et. nec. Vezi definitia »

stánă (-ne), s. f. – Bloc de piatră, bolovan, stîncă. – Var. stan, Trans. stean, megl. steană. Sl. stanŭ „ședere; oprire”, participiul lui stati „a fi” (Tiktin; Candrea) probabil confundat cu sl. stēna „zid”, cf. slov. stêna „stîncă”, cr. stina „stîncă”, bg. stĕna „perete” (Cihac, II, 360; Conev 39; cf. Miklosich, Slaw. Elem., 46). Este dubletul lui stan (var. stean), s. n. (partea superioară a iei), din sl. (bg., sb., slov., pol., rus.) stan; și poate de la stînă. – Der. staniște, s. f. (ocol, țarc; cantonament, tabără), din sl. stanište; stănog (var. stanog), s. n. (barieră care separă doi cai în grajd), din rus. stanokŭ (Candrea). Stei, s. m. (colț de stîncă), var. sten în Trans. de S, este același cuvînt ca stean, în var. sa sb. stenje. Vezi definitia »

POLIMIOZÍTĂ s. f. (med.) boală rară a mușchilor, caracterizată prin prezența unor noduli inflamatorii dureroși. (< fr. polymyosite) Vezi definitia »

frișcă¹ sfs [ Atestare: DA Etimologie: necunoscută ] 1. Strat de smântână proaspătă, care se ridică la suprafața laptelui nefiert după cîteva ore de la mulgere și care, bătută cu telul, devine spumoasă. 2. Smântână bătută cu zahăr și servită ca desert sau ca garnitură la prăjituri. Vezi definitia »