TAHIFAGÍE s.f. Faptul, acțiunea de a mânca repede. [Gen. -iei. / < fr. tachyphagie, cf. gr. tachys – rapid, phagein – a mânca]. Vezi definitia »

XENELASÍE s.f. Interzicere pentru străini, în Grecia antică, de a ședea într-un oraș. (din fr. xénélasie, gr. xenelasia) Vezi definitia »

JARGONAFAZÍE s.f. (Med.) Afazie constând din folosirea de către bolnavi a unor cuvinte noi, inexistente și fără semnificație. [Gen. -iei. / < fr. jargonaphasie]. Vezi definitia »

TOPOGRAFÍE s.f. 1. Știință care se ocupă cu tehnica măsurătorilor și a calculelor unor porțiuni mici ale suprafeței pământului văzute în plan orizontal, precum și cu tehnica reprezentării grafice a acestora. 2. Înfățișare, dispoziție, așezare a unui loc, a unui oraș etc.; descriere amănunțită a acestei înfățișări. [Gen. -iei. / < fr. topographie, cf. gr. topos – loc, graphein – a scrie]. Vezi definitia »

CRENOTERAPÍE s. f. ansamblu de metode terapeutice care utilizează apele minerale. (< fr. crénothérapie) Vezi definitia »