PREZBIOPÍE s.f. Defect al ochiului care constă în micșorarea capacității de acomodare a cristalinului, făcând ca bolnavul să vadă mai clar obiectele îndepărtate decât pe cele apropiate; prezbitism, prezbiție. V. hipermetropie. [Pron. -bi-o-, gen. -iei. / < fr. presbyopie, cf. gr. presbys – bătrân, ops – vedere]. Vezi definitia »

RAMIFICÁȚIE s.f. Ramificare; încrucișare. ♦ (Concr.) Parte ramificată; ramură; braț; prelungire. [Gen. -iei, var. ramificațiune s.f. / < fr. ramification, cf. it. ramificazione]. Vezi definitia »

MUZICOTERAPÍE s. f. tratament al anumitor boli nervoase cu ajutorul audițiilor muzicale; meloterapie. (< fr. musicothérapie) Vezi definitia »

OSTEALGÍE s.f. (Med.) Denumire generică pentru durerea de oase; osteodinie. [Pron. -te-al-, gen. -iei. / < fr. ostéalgie, cf. gr. osteon – os, algos – durere]. Vezi definitia »

distopíe s.f. Anomalie în situarea unui organ anatomic. (< fr. dystopie) Vezi definitia »