Definita cuvantului rutil
RUTÍL s. n. Oxid natural de titan, cristalizat sub formă de cristale prismatice de culoare galben-deschis sau brună-roșcată, care se întâlnește mai ales în rocile metamorfice sau în aluviuni. – Din fr. rutile.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu rutil
NEȘIFONÁBIL, -Ă, neșifonabili, -e, adj. (Despre țesături, confecții) Care nu se șifonează (ușor). – Ne- + șifonabil. Vezi definitia »
MUÁBIL, -Ă adj. (Liv.) Variabil, schimbător; inconsecvent. [Pron. mu-a-. / < lat. muabilis, cf. fr. muable]. Vezi definitia »
OXIFÍL, -Ă adj. Acidofil. [< fr. oxyphile]. Vezi definitia »
VIRÍL, -Ă, virili, -e, adj. De bărbat, specific bărbatului sau masculului, bărbătesc. ♦ Care exprimă bărbăție, plin de forță, de energie; energic, viguros, impetuos. – Din fr. viril, lat. virilis. Vezi definitia »
sublimábil, sublimábilă, adj. (înv.; despre subtanțe) care poate fi sublimat, care se poate sublima. Vezi definitia »