Definita cuvantului rictus
RÍCTUS, rictusuri, s. n. Contracție a mușchilor feței, care dă figurii expresia de râs crispat; strâmbătură a gurii provocată de această contracție, care apare în unele boli ale sistemului nervos și dă impresia de râs forțat. – Din fr., lat. rictus.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu rictus
cu fundu-n sus expr. 1. (d. lucruri) răvășit, în dezordine. 2. (d. oameni) morocănos; mânios. Vezi definitia »
cupús, cupúse, s.n. (reg.) instrument vechi cu coarde; cobuz. Vezi definitia »
BRITANNICUS, Tiberius Claudius (41-55 d. Hr.), fiul împăratului roman Claudiu. Otrăvit de Nero. Vezi definitia »
HÓCUS-PÓCUS s.n. Formulă folosită de scamatori; p. ext. scamatorie. – Din lat. hoc[est op]us, hoc[est cor]pus. Vezi definitia »
PANDÁNUS s. m. plantă ornamentală asemănătoare cu palmierul. ◊ fibră din care se fabrică saci, rogojini etc. (< fr. pandanus) Vezi definitia »