Definita cuvantului ridicătură
RIDICĂTÚRĂ, ridicături, s. f. 1. Înălțime, proeminență. ♦ Loc ridicat; dâmb. 2. Faptul de a ridica (lucruri grele). – Ridica + suf. -ătură.

Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu ridicătură
PTERIDOFÍTĂ, pteridofite, s.f. (La pl.) Încrengătură de plante superioare cu corpul diferențiat în rădăcină, tulpină și frunze și care se înmulțesc prin spori; (la sg.) plantă din această încrengătură (ex. ferigă). Vezi definitia »
júrbă, júrbe, s.f. (reg.) 1. grijă, muncă, lucru. 2. jalbă, plângere. Vezi definitia »
mătreáță (-éțe), s. f.1. Epidermă descuamată de pe pielea capului. – 2. Lintiță (Peplis portula). – 3. Plantă acvatică. – 4. Lichen (Usnea barbata). – Var. mătriță, s. f. (Trans., plantă, Zannichellia palustris). Megl. mătriță. Origine necunoscută. Nici una dintre der. propuse nu este convingătoare. A fost considerat drept der. al lui mătură cu suf. -eață și cu sensul de „ceea ce se scoate, se separă la curățat” (Cihac, II, 190; Philippide, Principii, 63; Iordan, Dift., 56; Scriban). Der. de la un lat. *matricia (Candrea-Dens., 1071; Spitzer, Dacor., IV, 641; REW 5406; Candrea), atrăgătoare prin paralelismul cu mătrice, nu este clară semantic. Nu sînt posibile următoarele ipoteze (legat cu it. materassoarab. matrah, cf. sp. almadraque, după Tiktin; din lat. tarmes „car (entom.)”, cu ajutorul unei metateze a lui *trămeață după Giuglea, Dacor., III, 603; din gr. μαδάρος, după Diculescu, Elementele, 479). E cuvînt de uz comun (ALR, I, 11). Vezi definitia »
prágilă1, prăgili, s.f. (reg.) plavie (v.). Vezi definitia »
TRIPANOZÓMĂ s. f. protozoar flagelat parazitar în sângele anumitor vertebrate. (< fr. trypanosome) Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z