VÓMĂ, vome, s. f. Expulzare prin esofag și pe gură a conținutului stomacului, uneori și al intestinului subțire, provocată de contracțiile spastice ale diafragmei și ale mușchilor abdominali; vomare, vomitare, vomisment. – Din voma (derivat regresiv). Vezi definitia »

NEȘÁNSĂ s.f. Întâmplare nefavorabilă; ghinion, nenoroc. [< ne- + șansă]. Vezi definitia »

NEOLINGVÍSTICĂ s.f. Curent lingvistic creat de lingviștii italieni Bertoni și Bartoli, ale căror teorii se întemeiază pe idei ale idealismului lui Vossler și ale geografiei lingvistice. [< it. neolinguistica]. Vezi definitia »

ALBUMÍNĂ, albumine, s. f. Substanță organică din grupul proteinelor, solubilă în apă, coagulabilă prin încălzire și precipitabilă la acțiunea acizilor anorganici, care intră în compoziția albușului de ou, a sângelui și a altor lichide organice. – Din fr. albumine. Vezi definitia »

AUTOSPECIÁLĂ, autospeciale, s. f. Autovehicul cu caroseria adaptată unor transporturi, operații sau servicii speciale. [Pr.: a-u-to-spe-ci-a-] – Auto² + special. Cf. it. autospeciale. Vezi definitia »