TOIÁG, toiege, s. n. 1. Băț lung și drept de care se sprijină cineva la mers sau de care se servește pentru a se apăra. ♦ Fig. Sprijin, ajutor, reazem. ♦ Lovitură dată cu toiagul (1). 2. Un fel de baston purtat ca semn distinctiv sau ca simbol al unei demnități sau autorități. 3. (Pop.) Lumânare care se așază în mâna, pe pieptul sau la capul mortului. 4. (La pl. art.) Numele popular al celor trei stele luminoase așezate la rând în mijlocul constelației Orion. [Pr.: to-iag] – Din sl. tojagŭ, tojaga. Vezi definitia »

ANTROPOFÁG, -Ă, antropofagi, -e, s. m. și f. Sălbatic care se hrănește cu carne de om; canibal. – Fr. anthropophage (lat. lit. anthropophagus). Vezi definitia »

CEFALOPÁG s.m. monstru din doi indivizi reuniți prin extremitățile cefalice. (< fr. céphalopage) Vezi definitia »

nădrág (nădrági), s. m. – Pantaloni. Sl. nadragy (Miklosich, Slaw. Elem., 32; Cihac, II, 208; Tiktin; Conev 83; Vasmer, II, 194), cf. pol., rut. nadragi, mag. nadrág (după Gáldi, Dict., 95, rom. provine din mag). – Der. nădrăgilă, s. m. (țînc cu pantaloni). Vezi definitia »

pălpág, pălpáguri, s.n. (reg.) par. Vezi definitia »