TUNÍCĂ s. f. 1. cămașă albă de lână cu mâneci scurte sau fără mâneci, purtată de vechii romani. 2. haină bărbătească de uniformă. 3. (anat.) membrană fibroasă care învelește unele organe ale corpului. ◊ membrană care acoperă corpul unor animale marine. ◊ înveliș membranos al unui organ vegetal. (< lat. tunica, fr. tunique) Vezi definitia »

PENICILINÁZĂ s.f. Substanță produsă de anumiți microbi, cu efect antagonist asupra acțiunii antibiotice a penicilinei. [< fr. pénicillinase]. Vezi definitia »

ERGÓNĂ, ergone, s. f. Nume generic dat unor substanțe organice (enzime, hormoni, vitamine) din constituția celulelor vii, a căror acțiune constă în stimularea funcțiunilor celulare. – Din fr. ergones. Vezi definitia »

AUTOCÓRĂ, autocore, s. f., adj. (Plantă) care își împrăștie semințele prin deschiderea bruscă a fructelor. [Pr.: a-u-] – Din germ. Autochore. Vezi definitia »

CABALÍN-Ă 1. adj. Referitor la cai. 2. s.f. pl. Familie de mamifere din care face calul. Vezi definitia »