Definita cuvantului combinație
COMBINÁȚIE, combinații, s. f. 1. Îmbinare, reunire, combinare. 2. (Fam.) Aranjament, plan; calcul. ◊ Expr. A intra în combinație cu cineva = a se asocia cu cineva. 3. Reacție chimică în cursul căreia doi atomi sau două molecule se unesc pentru a forma o nouă moleculă; (concr.) substanță obținută în urma unei astfel de reacții; (corp) compus. [Var.: combinațiúne s. f.] – Din lat. combinatio, -onis.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu combinație
stejărăríe, stejărăríi, s.f. (reg.) stejăriș, stejăret (pădure de stejar); stejăriște, stejărie, stejărime. Vezi definitia »
BIOGENÍE s.f. Biogeneză (1). [< fr. biogénie, cf. germ. Biogenie]. Vezi definitia »
ETEROINFÉCȚIE s. f. boală infecțioasă datorată introducerii în organism a unor germeni provenind din exterior. (< fr. hétéro-infection) Vezi definitia »
CUADROFONÍE s. f. cvadrifonie. (< fr. quadrophonie) Vezi definitia »
DIHOTIPÍE s. f. apariție a unor organe omoloage de tip diferit la aceeași plantă. (< fr. dichotypie) Vezi definitia »